Durere,
speranță, neputință și rugăciune. Așa putem descrie fotografiile de război care
erau făcute pentru a alina dorul celor ce luptau pentru pământul strămoșesc.
Fotografia făcută pentru a alina dorul FOTO prof. Vioara Ciceu
Astfel
de fotografii le deține Alexandru Chiș, tânărul arădean care și-a deschis Muzeul Etnografic
din Covăsânţ, chiar în casa părintească.
Acesta ne vorbește despre cum erau fotografiile
de război și care era rolul lor. Mai exact, este vorba despre încercări aproape disperate de a le
alina dorul celor ce luptau pentru pământul strămoșesc, pentru limba română,
pentru credința cea sfântă, într-un cuvânt pentru țară și viitorul ei. Iar nevestele rămase acasă (cu sau fără copii), se agățau de orice speranță, așa că își făceau o fotografie și o
trimiteau soțului.
„Tristețe
despărțirii, frica de a-l pierde, singurătatea
și greul rămas pe umerii nevestei mi se pare ca…
